Drumetie cu peripetii

Costelus si cu Mitica,

Astazi au luat vacanta

Si au plecat la bunica,

In zorim dis-de dimineata.

Si-au propus si-o drumetie,

Pana sus, in varf de munte,

N-au gandit ca aventura,

V-a avea invataminte.

Dimineata pe racoare,

Baieteii pregatiti,

Au pornit in aventura,

La care nici n-au gandit.

Au tot mers ce-au mers baietii,

Pana la un luminis,

Unde au poposit un pic,

Sa manance cate-un sendvice.

Au mancat pe saturate,

Au baut si cate-un suc,

Apoi au plecat vioi,

Cat mai departe de satuc.

Nu s-au gandit nici o clipa,

Sa curete unde-au stat,

Lasand in urma doar gunoaie

Si resturi greu de adunat.

Deodata a pornit furtuna,

Cei doi copii s-au speriat,

Cand vantul zgaltaia copacii

Si cerul s-a intunecat.

N-ai banuit nici o secunda,

Ca zanam paznic a padurii,

Poate fi uneori si cruda,

Pentru a preda lectia naturii.

Vantul napraznic le-a adus,

Baietilor chiar la picioare,

Hartia de la sendvice

Si sticla de racoritoare.

Atunci cei doi si-au amintit,

Ce-au invatat la scoala

Si-au strans pe loc ce-au aruncat,

Prin iarbam intr-o doara.

Zana padurii a zambit,

Le-a luminat cararea

Si gestul lor le-a rasplatit,

Cu o portie de soare.

IULIETA GROZA